Boala Inflamatorie Intestinală: leziuni cutanate datorate terapiei biologice (Anti-TNF)

 

Leziunile cutanate sunt efecte adverse asociate cu administrarea de anticorpi “antitumor necrosis factor” (TNF) utilizați în tratarea bolilor inflamatorii intestinale, dar majoritatea pacienților nu întrerup tratamentul ci se adresează unui specialist dermatolog pentru tratarea leziunilor, conform unui studiu publicat on-line pe 8 decembrie a.c  în  Annals of Internal Medicine.

"Cu ajutorul dermatologilor, numărul de pacienți care întrerup tratamentul anti-TNF din cauza leziunilor cutanate apărute este de doar 10%," spune dr.Isabelle Cleynen, de la Departamentul de Medicină Experimentală și Clinica din cadrul Centrului de Cercetare Translațională a Disfuncțiilor Gastrointestinale din Leuven, Belgia.

Antagoniștii TNF, cum ar fi infliximabul, sunt folosiți pentru tratarea diverselor boli inflamatorii încă din anii ’90. Pentru bolile inflamatorii intestinale aceste terapii obțin însănătoșire mucozală, scad necesarul de corticosteroizi și reduc simptomele, zilele de spitalizare și necesitatea unui tratament chirurgical. Cu toate acestea, anumiți pacienți cu boli inflamatorii intestinale dezvoltă leziuni asemănătoare cu psoriazisul, ceea ce “pare paradoxal având în vedere că terapia anti-TNF este utilizată cu succes și în tratarea psoriazisului”, menționează autorii studiului.

 Dr Cleynen și colegii ei au condus un studiu retrospectiv cu scopul de a-i diferenția pe pacienții cu boli inflamatorii intestinale ce primesc tratament anti-TNF și fac leziuni cutanate de pacienții ce primesc același tratament dar la care nu apar aceste leziuni. Cercetătorii au analizat la 917 pacienți (între decembrie 1994 și ianuarie 2009) dozele cumulative și nivelele minime de infliximab, asocierile genetice, factorii autoimuni și caracteristicile pacienților (sex, istoric de fumător, vârsta și diagnostic).

Patru gastroenterologi și un dermatolog au început colaborarea pentru acest studiu din 2000, când asocierea între terapia anti-TNF și leziunile cutanate au devenit clare. Cercetătorii au clasificat pacienții după severitate și tipul de leziuni cutanate apărute de la cel mai grav la cel mai puțin grav: pustuloza palmo-plantară, psoriazis, eczemă psoriaziformă, eczemă sau xeroză.

Din cei 917 participanți, 264 (29%) au făcut leziuni cutanate asociate cu administrarea de terapie anti-TNF, adică 31% dintre femei și 26% dintre bărbați. Timpul mediu de apariție al leziunilor cutanate a fost de 11.6 ani de la diagnosticarea bolii și 1.9 de la începutul terapiei anti-TNF. Majoritatea pacienților (189, 71.6%) au primit infliximab, dar 70 (26.5%) au schimbat cu adalimumab, și  5 (1.9%) pe certolizumab.

Leziunile cutanate au apărut mai ales în zonele de flexură, cele genitale și ale scalpului. Cea mai comună leziune apărută la 264 pacienți a fost eczema psoriaziformă (81; 30.6%) apoi eczema, la  62 pacienți (23.5%),  xeroza la 28 (10.6%), pustuloza palmoplantară la 14 (5.3%), și psoriazisul la 10 (3.8%).

Diversele caracteristici analizate nu diferă semnificativ între cei cu leziuni cutanate și cei fără. Media vârstei de diagnosticare a fost 25 la pacienții fără leziuni și 22 la cei cu leziuni. Media de vârstă la care s-a început terapia cu infliximab: 37 la pacienții fără leziuni și 32 la cei cu leziuni. Leziunile apar la 32% atât la fumători cât și la nefumători, ambele grupe primind doze egale de infliximab.

Nivelul anticorpilor antinucleari la debutul tratamentului a fost de 5% la ambele grupe. După tratament, anticorpii antinucleari au crescut  la 33% la pacienții fără leziuni și la 47% la cei cu leziuni. Deasemenea, anticorpii ADN dublu catenari s-au decelat la 17% dintre pacienții fără leziuni și la 29% la cei cu leziuni. Anticorpii antinucleari și cei ADN dublu catenari sugerează o etiologie autoimună a leziunilor cutanate.

Tratamentul leziunilor a fost topic pentru 134 (51%) pacienți, sistemic la doar 1.9% (5), și ambele (sistemic și topic) la 28% (74). Restul (51; 19.3%) nu au necesitat tratament pentru leziunile cutanate apărute. 28 pacienți  (10.6%) au întrerupt terapia anti-TNF datorită acestor leziuni.

"Îndrumarea către un dermatolog experimentat poate duce la tratarea cu succes a leziunilor, nefiind necesară întreruperea tratamentului anti-TNF decât în rare cazuri," spun autorii studiului. “Deosebit și totodată clinic relevant este faptul că majoritatea pacienților pot continua tratamentul”, spune dr Jean-Frederic Colombel, director la Centrul de Boli Inflamatorii Intestinale Mount Sinai din New York City, adăugând că leziunile cutanate reprezintă cel mai frecvent motiv de întrerupere al terapiei anti-TNF.

Clinicienii nu ar trebui să ignore acest efect advers, deoarece adesea apar la femei tinere (pentru care aspectele cosmetice sunt importante), mai ales în zona genitală.

O limitare a prezentului studiu este reprezentat de generalizare, deoarece toți pacienții sunt de descendență europeană, și design-ul studiului s-a bazat pe experiența unui singur dermatolog. În plus, studiul este unul reprospectiv și nu a inclus un grup de control care să nu fi fost tratat cu terapie anti-TNF.

 

 

Sursa: http://www.medscape.com

 

Toate drepturile                                                                                                                                                                             Developed by Maria Ștefănescu